True Grit (2010)

17 Jan
2011

As vrea sa incep cu precizarea ca sunt un fan absolut al fratilor Coen. De la unul dintre filmele mele favorite din toate timpurile (Barton Fink), pana la Fargo, The Big Lebowski, cam toate filmele lor mi-au placut. Cred ca intre regizorii preferati  sunt doar cativa ) care au o filmografie (aproape) ireprosabila, iar Ethan si Joel sunt printre ei (singura exceptie e The Ladykillers, desi la a doua vizionare – absolut intamplatoare – mi-au placut unele lucruri. In continuare il consider o dezamagire, insa.)
Nici ultimul lor film, True Grit, nu dezamageste deloc.  Filmul e foarte retro, dupa reteta westernului clasic, insa are o suma de calitati care lipsesc multor filme facute in anii 2000. As zice ca cea mai importanta calitate e autenticitatea: actorii intruchipeaza perfect personajele (si e chiar o placere sa-i vezi pe  Damon, Bridges, Brolin si pe Steinfeld – pustoaica e amazing!), umorul e autentic, povestea filmului curge firesc. Fratii Coen reusesc sa te faca sa empatizezi cu personajele si finalul filmului e emotionant, fara nici o urma de patetism.
A doua calitate, dupa parerea mea este echilibrul: filmul are toate avatarurile unui western clasic, insa e fresh, chiar daca are un scenariu dezarmant de “straightforward”.  Desi tonul filmului e mai retinut, daca stau sa ma gandesc, nu ii pot gasi nici un defect:  imaginea e superba, actorii sunt la superlativ, totul contrazice prejudecata mea cum ca un remake ar avea sanse mici de reusita (desi n-am vazut originalul:P).  Recomandat oricui, un film excelent.

9.5/10 (pentru ca nu ma omor dupa westernuri).

IMDb lists si Boardwalk Empire

17 Jan
2011

Am gasit o lista foarte interesanta cu filme ce vor veni in 2011 – http://www.imdb.com/list/HwOAMEb4Ims/, lista ce include pe Scorsese si Cronenberg (deci n-are cum sa nu mi se para relevanta:P ). Misto feature-ul asta de la IMDb cu listele, chiar gasisem una despre nepotismul de la Hollywood, dar au sters-o intre timp (fucken’ censorship).

In alta ordine de idei, am inceput sa ma uit la Boardwalk Empire, facut de Marty, si trebuie sa spun ca ruleaza fin. Voi l-ati vazut?

The Black Swan (2010)

4 Jan
2011

De la primele filme vazute l-am considerat pe Arronofsky un regizor indraznet, cu personalitate, si mi-au placut cam toate filmele lui (inclusiv The Fountain ). Dar uite ca vine un moment cand pana si cei mai talentati regizori reusesc sa se plafoneze sau sa dea un rateu.  The Black Swan mi s-a parut un film lipsit de substanta,  fara incarcatura dramatica si cam pretentios.
Acestea fiind spuse, nu consider The Black Swan un rateu total.  Filmarile si mai ales decorurile sunt fabuloase, dar in rest se simte lipsa de substanta a dramei. Natalie joaca bine, insa jocul lui Cassel mi s-a parut superficial. Povestea poate aminti pe undeva de La Pianiste, dar The Black Swan nu ajunge nici pe departe unde a ajuns filmul lui Haneke.

In concluzie: recomandat iubitorilor de cinema artsy si celor care sunt in dispozitie un pic snoaba :)

6.5/10 – pentru decoruri.

Kin Dza Dza (1986)

26 Nov
2010

Kin Dza Dza
Koo! Patsak trebuia sa faca Koo in fata unui Chatlan ! Si apoi am repetat, scuturandu-ma de ras, singur in camera de hotel, la 2 noaptea, semnul de salut respectuos, mai ales fata de ecilopp: cu ambele brate batandu-mi usor obrajii de 2 ori, apoi desfacand larg picioarele si flexandu-le la 45 de grade, cu genunchii in afara si mainile intinse de-a lungul directiei picioarelor, de parca ai sta sa te prinda soarele cat mai bine. Privirea trebuie sa fie spre ecilopp si trebuie neaparat sa razi.
Koo!
atat pot spune despre acest film. Nu va repeziti. Koo este de fapt unicul si in acelasi timp tot restul vocabularului planetei Pluk, in afara de 9 alte cuvinte (Chatlan, Patsak, etsilah, ecilopp, si poate cel mai important, ketse). Ketse sunt betele de chibrit, aurul, dolarul si petrolul Pamantului.

O sa va stric placerea de a-l vedea daca as putea spune foarte multe despre acest film. Este o comedie neagra, scrisa si aparuta in epoca de glasnost si perestroika initiata in 1985 de Gorbaciov, deci sansele ca acest film sa poata aparea in URSS au fost sensibil mai mari. Are o surprinzatoare actualitate si am avut senzatia uneori ca recitesc Un Yankeu la curtea regelui Arthur atunci cand erau perorate adevarate tirade la societatea umana. La fel cum Mark Twain (al carui jurnal a fost public integral pentru prima data de curand in US, data fiind dorinta autorului sa treaca 100 de ani de la moartea lui) isi batea joc de biserica, de iezuiti si catolicism, la fel Kin Dza Dza pune intr-o lumina acida si far echivoc intrebari fundamentale despre modul de convietuire si stapanire al unei alte societati.

Nu stiu sa mai fie ceva asemanator in istoria filmului rusesc. Dar daca exista, as dori tare mult sa vad.
Va salut. Koo!

127 Hours (2010)

25 Nov
2010

127 de ore, 97 de minute si trei lesinati la ecranizarea filmului de la TIFF-ul canadian.

30 de minute de dinamism (drumuri, masina, bicicleta, trekking, scrambling, spelunking, cave swimming) in care nu se intampla nimic si o ora intreaga statica in care se intampla totul.

One man (and boulder) show.

Desi e aproape imposibil sa citesti vreo bucatica de text despre filmul asta fara sa ti se spuna din primele randuri cum se termina, eu am reusit sa-l vad fara vreun spoiler prealabil, ceea ce mi l-a facut si mai palpitant.

Ce face regizorul Danny Boyle cu povestea (adevarata) a alpinistului Aron Ralston e fenomenal. Cum am spus mai sus, prima treime (poate ceva mai putin) a filmului e o feerie de actiune, de bucurie de viata, cu muzica tare in urechi, cu galbenul rosiatic al pietrei Canionului Blue John la picioare si albastrul infinit al cerului deasupra, care, daca n-ai premonitia catastrofei, te va pune intr-o dispozitie excelenta de carpe diem. Read the rest of this entry »

Gruz 200 /Cargo 200 (2007)

19 Nov
2010

Rusia, 1984. Peisaj provincial, industrial. Personajele se contureaza sugubat, cam ca intr-o comedie critica la adresa societatii si te astepti ca in curand sa ii vezi pe toti fraternizand la un pahar de tarie, discutand principiile marxismului.

Si chiar asa se intampla, pana cand, pe nesimtite, totul trece in zona crepusculara si ceea ce parea la inceput o comedioara aburita se transforma intr-un thriller cu violuri (inclusiv unul cu sticla), crime, cadavre (de soldati morti in razboiul cu Afghanistanul si trimisi acasa in sicrie de zinc – cargo 200), totul pe fundalul sonor al unor slagare rusesti care ti se agata inevitabil de ureche. Read the rest of this entry »

Monsters (2010)

12 Nov
2010

Gareth Edwards - The director - I guess the order it went in is that first I didn’t want to use any actors. I wanted to talk to real people about real things and then put it together in the edit. I wanted to imply this crazy science fiction scenario.

I used to experiment by talking to people about something like Bird Flu and their answers started to sound like they could be talking about an alien invasion scenario.

“Monsters” mi s-a parut cel mai interesant SF de la District 9 incoace – cu care unii l-au si comparat ( cu o mentiune si pentru Cargo, un SF interesant, cumva, desi destul de previzibil). Povestea oscileaza intre road movie si SF, filmul are o textura cu aplecare spre amanuntul intim (poate ca si din cauza bugetului minuscul – pe IMDb se vorbea de 15.000 de dolari, IMDb itself estimeaza la 200.000 ).  Finalul e cumva abrupt, dar  destul de potrivit cu restul povestii. Read the rest of this entry »

SRPSKI FILM, 2010 (A SERBIAN FILM)

19 Oct
2010

Mi-au plăcut întotdeauna filmele controversate, filmele în care ambivalența părerilor se întîlnește ca două armate. Nu există cale de mijloc, doar o linie a frontului. Și pe această linie se întîlnesc scîrba, dezgustul, lipsa de comprehensiune poetică, de o parte, și angoasa, catharsisul și uimire, de cealaltă parte, dublate de sentimentul inevitabilului, al faptului că oricînd istoria poate deveni realitate.

Scîrba, sentimentul rugos al aversiunii față de anormalitate, față de violența fizică și psihică, față de pornografie, incest, viol, față de crimă sau de perversiuni morbide, este firească, mai ales atunci cînd o întîlnești în realitate, în carne și oase.

Într-o operă de ficțiune, este evident că ingredientele vin să suprime realitatea și să ne descrie un alt univers, probabil sau chiar fatidic. De multe ori realitatea bate filmul, și o știm, unii dintre noi, din propriile experiențe. Dar cînd realitatea filmului pare imposibilă, atunci refugiul spectatorului este în refuzul de a o accepta. Și nu e normal acest lucru, mai ales că toate grozăviile descrise sunt reale, sunt lucruri care deja s-au întîmplat dar ori nu știm noi, ori ne vine prea greu să le credem.

Am făcut această introducere pentru a înțelege mai clar despre ce e vorba în Srpski film (A Serbian Film), o producție 2010 a cinematografiei sîrbe, în regia lui Srđan Spasojević, care și debutează cu această ocazie. Read the rest of this entry »

Exit Through the Gift Shop (2010)

30 Sep
2010

Cel mai asteptat film underground al anului ar fi trebuit sa fie un documentar cu, de si despre Banksy, acest Robin Hood al street art-ului, pe care toata lumea il cunoaste, dar nimeni nu stie cine este.

Ce-am primit in loc este ce am meritat: Exit Through the Gift Shop este un farso-documentar despre un falso-documentar, care incepe chiar cu Banksy (anonim sub pata neagra de pe fata si cu vocea distorsionata), autentic incurcat de intrebarea “si ce-i cu filmul asta al tau?“, care ne zice ca la un moment dat a aparut un tip declarand ca vrea sa faca un documentar despre Banksy, dar ca ulterior s-a dovedit ca viata documentaristului era mult mai interesanta… asa ca filmul este de fapt despre el.

Si sub pretextul cresterii lui Thierry Guetta de la tata de familie si proprietar de boutique la rangul de movie maker amator si mai apoi la Mr. Brainwash, full time street artist, se contureaza un filmulet cu persoana lui Banksy in rol secundar, dar cu arta de strada pe primul loc, incepand de prin 2002 cu Space Invader, Mr. Andre, Obey Giant by Shepard Fairey, apoi canalizandu-se spre volatilul Banksy, care devine pentru Thierry un fel de Mecca artistic. Read the rest of this entry »

Counting down to Inception

15 Jul
2010

NY Times movie review :

The relationship between movies and dreams has always been — to borrow a term from psychoanalysis — overdetermined. From its first flickerings around the time Freud was working on “The Interpretation of Dreams,” cinema seemed to replicate the uncanny, image-making power of the mind, much as still photography had in the decades before. And over the course of the 20th century, cinema provided a vast, perpetually replenishing reservoir of raw material for the fantasies of millions of people. Freud believed that dreams were compounded out of the primal matter of the unconscious and the prosaic events of daily life. If he were writing now, he would have to acknowledge that they are also, for many of us, made out of movies….more.

Si o comparatie cam hazardata, dar peste care merita aruncat un ochi din The Guardian:

The release of Inception has triggered a lot of talk – most of it no doubt emanating from the Warner Bros marketing department – that Christopher Nolan has some claim to be considered in the same league as Stanley Kubrick, a cinema legend of unarguable status. Inception is Nolan’s seventh film of a career that includes two Batman movies as well as the widely admired Memento, while Kubrick managed to complete 12 feature films (plus the 72-minute Fear and Loathing, which he suppressed shortly after its release in 1953). Are the two in any way comparable?…more.

Older Entries
top