Counting down to Inception

15 Jul
2010

NY Times movie review :

The relationship between movies and dreams has always been — to borrow a term from psychoanalysis — overdetermined. From its first flickerings around the time Freud was working on “The Interpretation of Dreams,” cinema seemed to replicate the uncanny, image-making power of the mind, much as still photography had in the decades before. And over the course of the 20th century, cinema provided a vast, perpetually replenishing reservoir of raw material for the fantasies of millions of people. Freud believed that dreams were compounded out of the primal matter of the unconscious and the prosaic events of daily life. If he were writing now, he would have to acknowledge that they are also, for many of us, made out of movies….more.

Si o comparatie cam hazardata, dar peste care merita aruncat un ochi din The Guardian:

The release of Inception has triggered a lot of talk – most of it no doubt emanating from the Warner Bros marketing department – that Christopher Nolan has some claim to be considered in the same league as Stanley Kubrick, a cinema legend of unarguable status. Inception is Nolan’s seventh film of a career that includes two Batman movies as well as the widely admired Memento, while Kubrick managed to complete 12 feature films (plus the 72-minute Fear and Loathing, which he suppressed shortly after its release in 1953). Are the two in any way comparable?…more.

We love steampunk

16 Jun
2010

Una dintre esteticile noastre preferate in filme este steampunk-ul. Noastre adica imi place mie foarte tare, gasesc in el multa inspiratie fotografica si stiu ca si lui Rin Tin Tin ii suna bine treaba asta, cel putin in carti.

M-am apucat deci sa adun la un loc toate filmele vazute de mine care s-ar incadra de bine de rau in gen. Ca de obicei, iar am gresit publicul tinta si l-am pus pe site-ul alalalt pe care scriu.

Cum am pierdut multe nopti ca sa (re)vad filmele alea si am feedback egal cu zero, pastrez  senzatia ca am stricat orzul pe gastele care cauta acolo numai comedii ieftine si comerciale hyped scumpe. Asa ca las si aici linkul si repet intrebarea de la sfarsit, ca poate inchegam o discutie constructiva si un schimb de titluri pe zeemovies.

Mr. Nobody (2009)

15 Jun
2010

Ultimul film al belgianului Jaco van Dormael e o aparitie foarte ciudata. Prezentat pana acum doar la cateva festivaluri de film, odata intrat in circuitul cinematografelor va produce atat furori, cat si foarte multe frunti incruntate. Primii vor crede ca au inteles sensul vietii, cei din urma se vor convinge ca abureala fantastica si alambicata nu are nici un sens.

Mr. Nobody e un film a carui poveste e greu de sumarizat in cateva cuvinte, pentru ca nu stii, nici dupa sfarsitul sau, ce a fost si ce nu. Nemo Nobody, la venerabila varsta de 120 de ani, e ultimul om de pe pamant care va muri de batranete. Din pacate nu isi aduce aminte absolut nimic din viata de dupa 30 si ceva de ani si o sesiune de hipnoza declanseaza pentru privitor o impletire de povesti contradictorii, cu finaluri si inceputuri intrepatrunse, toate pornind de la intrebarea ce-ar fi (fost) daca si mai ales ce-ar fi (fost) daca nu? Read the rest of this entry »

The Lookout (2007)

14 Jun
2010

Impins de criza prin care trece industria am ales sa ma uit la un film mai vechi ieri. The Lookout, pe numele lui, filmul incepe destul de bine, cu o secventa filmata (superb) noaptea. Dealtfel directorul de imagine face treaba buna in acest film, ceea ce se poate spune doar cu jumatate de gura despre regizorul Scott Frank (scenarist la  Minority Report – unde mi s-a parut ca a facut o treaba buna, dealtfel). Nu pot sa neg plusurile filmului (drama personajului principal e convingatoare, Gordon-Levitt livreaza bine si confirma premisele unei cariere cel putin interesante), un sidekick misto – un orb jucat de  Jeff Daniels (care-a mai facut un rol bun in mult-prea-hipsterizatul The Squid and the Whale ), o poveste care se incheie convingator.  Totusi sunt cateva chestii care nemultumesc in film:

- Whoever has the money has the power – un tagline destul de ieftin si prost integrat in film. Mult mai misto e treaba cu working it backwards si acceptance of facts (exploatata insuficient, dupa parerea mea). Read the rest of this entry »

Short: Pixels

28 May
2010

Buna dimineata, ce joc jucam astazi?

Lost (2004-2010)

24 May
2010

Da, Lost s-a terminat. Ieri a fost ultimul episod.

Iron Man 2

29 Apr
2010

Dat fiind ca in ultima vreme m-am cam lasat de sportul asta si pentru ca n-am mai vazut atat de multe filme, am zis sa merg (prin bunavointa Mirelei de la RoImage, careia ii multumesc), la Iron Man 2. N-as fi scris aceasta cronica daca n-as fi vazut ca unii au apreciat filmul; sa nu fiu inteles gresit, sunt mai degraba inclinat spre mindless fun & nerd guilty pleasures (am mentionat ca primul Iron Man truly rocked? :D ) , dar uitandu-ma la Iron Man 2 am zis.. where’s the fun?
E drept, efectele speciale sunt top notch, insa povestea e nepermis de subtire.. si parca si Robert Downey Jr. si-a pierdut directia si sarmul.. Inteleg ca personajul e un geniu nebun si confuz, dar totusi unde e geniul?   Pe scurt: o poveste subtire, faze care trec peste nivelul de retardness pe care-l pot tolera si glume destul de insipide.. Personaje cu care nu empatizezi, masini taiate in doua cu biciul.. si putina muzica rock oldschool care mai salveaza situatia.
Singurul actor care livreaza (de scenariu si alte chestii n-are rost sa vorbesc prea mult) e Sam Rockwell, care dupa cateva roluri memorabile (inclusiv cel din Moon) arata ca are un potential de mare actor, pe care-l implineste din ce in ce mai des si mai bine.

So.. recommended? Rather not.
5/10 (pentru Sam. Si  pentru Scarlett, putin.)

Frygtelig lykkelig (2008)

12 Apr
2010

Terribly Happy este filmul propus de Danemarca pentru Oscarurile din 2008, and it’s one hell of a ride; cinema-ul nordic rar m-a dezamagit, dealtfel. Metafora a purgatoriului plasata in peisajul rural danez, intr-un sat unde lucrurile au ordinea lor si orice intruziune poate duce la consecinte catastrofice, T.H. are suspans din plin, un scenariu smart, umor diabolic, usoare accente western (remember the drinking contest) si un final absolut delicios (chiar daca previzibil, cumva). Unul dintre putinele filme bune vazute in ultima vreme.


Terribly Happy trailer 2009

Precious : Based on the Novel Push by Sapphire (2009)

17 Mar
2010

Nu tu trailer, nu tu synopsis, nimic. Inspiratie pura. Punct ochit, punct lovit. Asa m-am dus eu sa vad Precious. Stiam doar ca Mo’Nique luase un oscar pentru interpretare feminina, asa ca mi-a dat ghes curiozitatea. Dat fiind ca pana si na’vii luasera o poala de oscaruri, mi-am luat un reper cam naiv.

Si pentru ca mi s-a parut unul dintre cele mai grosolane si mai lipsite de masura filme pe care le-am vazut in ultima vreme, o sa va dau niste spoilere la fel de grosolane si de lipsite de masura. So beware.

Romantismul reciclat in versiune americana creeaza monstri : Precious este o adolescenta obeza si analfabeta, aproape autista, batuta crunt de mama, violata de un Fritzl-dad, cu care are si doi copii, exmatriculata de prea primitorul sistem american si trimisa la o scoala alternativa, unde singurul sprijin este o profesoara lesbiana – solidaritatea minoritatilor hits again. Si dupa ce biata Precious scapa vie din tentativa mamei de a o omori aruncandu-i un televizor cat toate zilele  in  cap  si zdrobindu-i nou-nascutul, ca ultim semn al mantuirii divine, afla ca are SIDA de la tatal care o violase de la 4 ani (sic!). The end. Read the rest of this entry »

Dom Durakov aka The House of Fools (2002)

16 Mar
2010

Dom Durakov e o bijuterie. Dar si o strutocamila. Avem asa : ritmuri carnavalesc-burlesti ca la Fellini si masti umane ca la Kusturica, infuziuni muzicale ca-n Dancer in the Dark si intermezzouri idilice ca-n dramoletele rusesti old school. Si-un cal tarkovskian, en passant. De la Salonul Nr. 6 citire, nimeni nu stie mai bine ca rusii ce umanism colcaitor si alambicat poate sa tasneasca din lumea tarata a nebunilor.

Pornind de la povestea reala a invaziei unui spital de nebuni, in timpul razboiului ruso-cecen din 1996 din zona de granita Ingusetia, Konchalovsky speculeaza asupra intalnirii omului innebunit de pasiune cu omul innebunit de razboi si asupra unei relatii ciudate in care identitatile se schimba intre ele o data cu planuirea unei nunti inchipuite pe care un cecen hatru si crud o propune unei tinere care canta la armonica.

Tot spitalul, mai zglobiu ca niciodata,  intra in efervescenta evenimentului pe care, in absenta doctorului si a asistentelor care sa-i aduca-n simtiri, fiecare il poate adapta dupa cum il taie capul. Read the rest of this entry »

Older Entries
top