Aleksandra (2007)

24 Oct
2009

AlexandraPe foarte putini ii va pasiona Aleksandra si trebuie sa fii un mare iubitor de filme, plin de intelegere si cu un car de rabdare, ca sa nu respingi integral lentoarea, solemnitatea si o forma de grandoare prafoasa / plicticoasa ( niciodata ridicola, insa ) a regiei lui Sokurov. Admit, de pilda, ca stilul lui atat de anti-entertainment si de grandilocvent m-a facut sa abandonez pe la jumatate Russian Ark ( l-am recuperat ulterior, dar nu chiar cu draga inima.)

Aleksandra mi s-a parut insa curios pentru incercarea de a face sa vibreze un fior de situatie universala intr-un cadru frapant de atipic : o batrana doamna, cu alura demna si orgolioasa de tsarina hieratica, inalta si masiva ca un urs ( Galina Vishnevskaya – optiunea pentru o soprana a Operei Nationale spune multe despre profilul pe care-l cauta Sokurov si despre miza portretului bunicii ) obtine, in mod exceptional, permisiunea de a intra in tabara militara a soldatilor rusi de la granita de razboi cu Cecenia pentru a-si regasi nepotul, un vlajgan-spaima-armatei, respectat si flusturatic.

Aici, nu se intampla mai nimic : un curent de energie si de afectiune neclara se degaja totusi din aceasta femeie imbatranita, dominatoare ca un general venit pe nepusa masa in inspectie, care imparte mustrari materne, dojeneste si protejeaza sau pleaca in misiuni simbolice de regasire a pacii printre putinii targoveti ceceni dintr-un no man’s land mizer si precar.

Pentru cat de minimalist este si pentru cat de fine sunt tusele cu care lucreaza, Aleksandra mi s-a parut o reusita de organizare armonica : cu cat ai mai multa rabdare sa depliezi un cadru dupa altul, tasnesc, ca dintr-o cutie c-un clovn inauntru, sugestii care trimit la alte si alte planuri : senzatia covarsitoare a decrepitudinii in contrast puternic cu un razboi ilogic si vijelios, un anumit senzualism fad si tardiv dintr-o secventa finala oarecum echivoca, delicatetea afectiunii dintre nepot si bunica, regretul ca abandonezi o lume invrajbita si condamnata la ruina, dar, mai ales, o imagine a Rusiei determinate sa reziste, cu acea intepenire istorica a unei mandrii abisale.

7.1 / 10

8 Responses to Aleksandra (2007)

Avatar

Ciprian Nitisor

October 31st, 2009 at 9:11 pm

Sokurov ar fi incantat sa afle ca nu considerati “solemnitatea/grandoarea” de care sunt imbibate filmele sale ca fiind ridicola. S-ar deprima insa sa auda ca ati numit-o “prafoasa / plicticoasa”.
Probabil ca dvs ati fost “un mare iubitor de filme, plin de intelegere si cu un car de rabdare” daca nu ati respins integral regia lui Sokurov (Russian Ark si Alexandra). Dar, ca sa iti placa, mai trebuie ceva…Din pacate, are si Alexandr Nicolaevici betesugurile lui. Este mult prea rus si mult prea incarcat de simboluri, aluzii si subtilitati, pentru a fi pe placul oricui. Tocmai aceste “chichitze” fac diferenta, creand efectul de “entertainment.” Sau poate invers. Sigur, doua minti nu se prea inteleg intre ele daca una spune “mor…mor” si alta “ham-ham.”
Cat despre Arca Ruseasca…ce sa spun? La ce sa mai vedeti si a doua jumatate? In mod previzibil, impresia a fost aceeasi. 300 de ani de istorie ruseasca s-au condensat in filmul asta. Si sa il vezi fara sa ai cat de cat un back-up e ca si cum ai incepe sa citesti Razboi si Pace fara sa cunosti literele. Care este legatura? Sigur ca este una: pe ambele poti sa spui ca le-ai terminat, dar ca au fost cam plicticoase…
Nu am vazut inca Alexandra. Dar, dupa prezentare si nota, imi dau seama ca trebuie sa fie excelent. Promit sa revin! Cu impresii!
Cu simpatie,
Ciprian Nitisor

Avatar

Lolek

November 1st, 2009 at 11:06 pm

Dios mio! Deci, dude…sau tataie… sau ce aratare baltzata oi mai fi si-mi cauti mie paiu-n ochi sambata seara…ce grija te freaca de etalezi aicea atata pubertate academica de fin observator vetust? ai intrat in fibrilatii pentru nedreptatea pe care i-am facut-o lui Alexandr Nikolaevici?
Sokurov este un regizor prafuit, in mod patentat, nu este numai impresia mea; iti sugerez sa pui mana si sa citesti si critica europeana de film si sa sesizezi zambetul sardonic care straluceste din spatele cuvantului ” clasic” cu care este etichetat. Partea buna este ca “prafuirea” este un stil la el.
Iar gusturile mele, exprimate exact asa cum vreau eu, nu le discut cu niste agarici care fac teoria simbolurilor, a aluziilor si a subtilitatilor fara sa fi vazut filmul pentru care freamata, care considera, ca la gradinita, ca un film este maret pentru ca e vorba de multi ani in el si care ii compara in mod inept pe Tolstoi cu Sokurov. Eu zic sa compari mai degraba cum este sa fii sau sa nu fii un distrus care se baga-n seama aiurea-n tramvai.
In plus, cronica asta era in principiu favorabila. Esti complet deplasat.
Si da, revino, ne-ai promis…God! siktir, prea distinse.

Avatar

Rin Tin Tin

November 2nd, 2009 at 2:19 pm

Rafuieli personale si telenovele on Zee Movies? :) Delicios.

:)

Avatar

C.N.

November 3rd, 2009 at 1:30 pm

Asculta L,
Motivele pentru care ti-am tulburat pacea sambata seara sunt urmatoarele:
1. Este un blog, deci un loc unde poate lasa comentarii oricine. Daca vroiai sa iti dai cu parerea despre filmele vazute puteai sa o faci in sufragerie sau la o cafea. Dar, alegand varianta blogului, se presupune ca astepti si niste reactii la opiniile exprimate. Dar, dupa un astfel de raspuns, ma intreb care dintre noi este intr-adevar “frecat sa isi etaleze pubertatea academica de fin observator vetust”
2. Tu insati mi-ai dat linkul, la ultima noastra discutie. Probabil ca altfel nici nu as fi aflat ca exista. In acest caz, oare chiar “m-am bagat in seama aiurea-n tramvai”?
Revenind la Sokurov… Nu stiu daca aceasta critica europeana inseamna intr-adevar atat de mult. Nici zambetul lor sardonic. Sigur, pe mine nu ma intereseaza sa scriu in bonton cu critica europeana, si nici nu ii citesc pentru a ma racorda la parerea unanima. Trebuie sa recunosc, mi-ai starnit curiozitatea. Daca te uiti mai atent, o sa vezi ca in ce il priveste, parerile sunt impartite. Depinde de ce parte a baricadei te situezi.
Nu am facut nici o comparatie intre Tolstoi si Sokurov. Pur si simplu nu ai inteles. In locul numelui lui Tolstoi, putea sa fie al oricarui alt scriitor rus, de la Pisemski, Uspenski pana la Rasputin. Nu numele lui era important.
Singurul film despre care am vorbit, a fost Russian Ark, pe care l-am vazut de 2 ori. Deci, teoria ta cu “agarici care fac teoria simbolurilor, a aluziilor si a subtilitatilor fara sa fi vazut filmul pentru care freamata” pica de la sine. Am spus in schimb urmatoarele: “Nu am vazut inca Alexandra. Dar, dupa prezentare si nota, imi dau seama ca trebuie sa fie excelent.”
Oricum, s-a ajuns prea departe de la o simpla nepotrivire de gusturi. Nu are rost sa continuam in felul asta. Succes!
C. N.

Avatar

Rin Tin Tin

November 3rd, 2009 at 9:09 pm

C.N., a compara un scriitor cu un film, sau a spune ca nu stiu ce film sau carte e un monument e un demers nu futil, ci complet anapoda. Vremea monumentelor a trecut, dragul meu.
Personal, consider acest demers o dovada de snobism.

In rest, duel placut cu demoazela L. :)

Avatar

Lolek

November 3rd, 2009 at 9:39 pm

C.N, invitatia era sa citesti blogul ca sa vezi ce mai place unora si altora, totul lejer, mai o gluma, mai o sugestie. De-aici si pana la a fi un capsoman oparit, tendentios in mod inutil si mare lup predicator care pune etichete celorlalti ignoranti care nu stiu nici sa vada filme si nici sa citeasca, e cale lunga. Nu e niciun duel, discutia se termina aici.

Avatar

Dan Burcea

November 7th, 2009 at 5:35 am

Jeeez. Nu m-as pune cu Lolek asta vreodata in viata mea. Cred ca e suficient sa ii dai cu buna ziua ca sa iti sara la beregata.

Avatar

Lolek

November 7th, 2009 at 3:08 pm

nieee, is tare pasnica:) era o divergenta personala aici. no worries:)

Comment Form

top