I Am So Proud of You (2008)

Das Wunderkind al animatiei minimaliste revine cu a doua parte din trilogia existentialista a unui contur creionat, Bill. Filmul de 22′ se deschide cu o scena care imi aminteste de Guy Maddin si al sau Brand Upon the Brain si continua prin a apela la un mix de “imagini miscate”, animatie si cadre lomografice, intercaland medii si elemente intr-un mod aparent haotic dar care emotional lucreaza impreuna teribil de bine.

Exista o fluenta si o cadenta in nebunia asta nedisimulata, avem scene independente care se dezvolta in acelasi timp in acelasi cadru, simtim si viata camerei vintage cu care Don Hertzfeld si-a filmat toate productiile de pana acum, apertura se deschide si se inchide sub ochii privitorului spre lumea lui Bill, populata de istoria sa personala si a celor cu care a intrat in contact mai mult sau mai putin superficial de-a lungul timpului, totul intr-un stil care sare din orice arc logic, sunt idei si episoade disparate care construiesc o imagine a unei existente de o tristete exploziva.

Bill asteapta nimic si o face tot timpul – ca de exemplu in statia de autobuz in care nu soseste nici un autobuz vreodata, langa indicatorul omniprezent in filmele lui Hertzfeld si tipul care aspira pe rand fiecare frunza cazuta pe pavaj, inaintand incet spre Bill, stergandu-l din cvasi-existenta ca pe ceva care nu ar fi trebuit sa fie acolo pentru ca locul lui nu este nicaieri, in fapt.

Narat intr-un ritm alert si continuu de animator, desenat, miscat si fotografiat in lungi sesiuni de lucru, I Am So Proud of You se preteaza unor vizionari repetate, este intens si incarcat, il simt pe Hertzfeld in frenezia lui incercand sa ne spuna totul despre sensul vietii lui Bill, chiar si cand acesta nu exista cu nimic in exterior.

10/10. Daca as tine neaparat sa am un animator preferat, n-as avea nici o ezitare. Va recomand sa puneti mana pe antologia scurt-metrajelor sale din perioada 1995-2005 si sa incarcati un anume extra care contine un time lapse cu animatorul la lucru pentru un proiect mai vechi pe care il puteti vedea aici si aici. Acest “din spatele scenei” este pentru mine mai revelator decat sa-i urmaresc productiile finite.

By the way, pentru cele 22′ de I Am So Proud of You, animatorul a muncit un an si jumatate asumandu-si toate rolurile in pre si post productie.

N-am gasit trailer, n-am gasit nimic. Asta nu inseamna ca ar fi vreun film obscur, a fost la Sundance si a primit review-uri foarte pozitive. La Oscar nu cred ca mai ajunge Hertzfeld a doua oara si asta nu pentru ca nu ar fi facut cumva cel mai bun film de-al sau de pana acum.