Pineapple Express (2008)

Pentru ca imi doream sa ma decuplez de la atmosfera ultimelor filme vazute (what’s up with that drama, anyway?), am pus mana sa urmaresc o neseriozitate incantatoare de film despre substanta no. 9.

Imi vine greu sa povestesc in romana despre acest film plin de expresii intraductibile si dialoguri savuroase inspirate de filmele Tarantino si Ritchie dar nici nu cred ca e nevoie de prea multe prezentari. Cam stim in ce ne bagam din primele secvente. Ne este rapid servita o secventa introductiva de istorie fictiva a experimentelor militare care au dus la interdictia acestei substante iar apoi avem parte de o desfasurare politista clasica – prajitul principal este prins intr-o poveste politista impreuna cu traficantul lui personal din care nu lipsesc politisti corupti (Rosie Perez, FTW), creiere imprastiate pe pereti, triade, pedichiura japoneza, fose septice pentru locuri de joaca pentru copii si in general o doza excedentara de paranoia generalizata in care se desfasoara de fapt mai toate scenele filmului. Desigur ca e totul exagerat, parafrazand spusele unui personaj, “it’s like killing an unicorn with a bomb”.

7/10 plus 1p pentru referintele la Godspeed You! Black Emperor, Elephant Man si Jude Law, acesta din urma vazut ca o alternativa mai proasta la reincarnare decat ar fi o bila anala.

“Prepare to suck the cock of karma!” Whatever that means. Nici ca s-ar justifica sa aiba prea mult sens ce se intampla in filmul asta, mai toti sunt prajiti non-stop si se simt as rad as God’s vagina.