Surrogates (2009)

Desi citeam mai deunazi opinii pe net cum ca Surrogates ar fi decent (si chiar imi doream sa le cred – aveam chef sa vad un SF/action fara pretentii prea mari) as vrea sa precizez din start ca la final mi-am dat seama ca timp de 1h 29 min am privit o mare porcarie. Total incoerent din punct de vedere al scenariului (de regie n-are rost sa vorbim);  povestea pare total scapata de sub control, in cateva minute, la inceput, privitorul trebuie sa inteleaga ca oamenii folosesc niste prelungiri artificiale ale prezentei lor fizice, controlate mental si toate implicatiile acestui lucru, si dupa aceea intram ex abrupto intr-un film de actiune unde mai apar laitmotive SF si plot twists fix ca niste gaini fara cap, intr-un mod total dezordonat si fara miza (de fapt cu o miza puerila, un virus plantat intr-o arma rupta din varianta Bollywood pt. Star Wars, si, bineinteles, o catastrofa planetara).
Bien sur, nu  e suficient, apare si cliseul izolarii ca aluzie transparenta la pericolele globalizarii online si la cum Internetul izoleaza oamenii. Cliseu prezentat simplist, cu noptiere pline de pastile (de parca medicina ar fi stat in loc cat oamenii au creat alter-ego-uri robotizate) si curse de motociclete, actiune oldschool si enclava oamenilor liberi de robotii de companie-prelungire-a-sinelui. Nemaivorbind de finalul eliberator, in care oamenii ies din nou din casa around the globe, in pijama. O prostie de film, repet.

2/10 (ambele 2 puncte pentru o idee intrucatva interesanta din punct de vedere al paradoxurilor pe care le-ar fi putut genera intr-un film cat de cat decent – n-a fost cazul.)