The Magdalene Sisters (2002)

Din sfera superstitiilor : strict subiectiv, intotdeauna am crezut ca e preferabil sa-ti taie calea un sir de motani negri tuci, eventual si-ntr-o marti 13 pe la crucea noptii, decat sa-ti rasara in drum vreo figura lugubra de calugarita. The Magdalene Sisters mi-a adus aminte in buna masura de temerile din copilarie legate de miresele tenebroase ale Domnului, amplificandu-le si iluminandu-le pana la paroxism aura de malefism si de bestialitate pe care eu, cu naiva mea fire anticlericala ( dar nicidecum anticrestina, departe de mine gandul si pacatele), nici n-as fi putut-o banui.

Pe scurt, The Magdalene Sisters este o mostra  despre atrocitatile pe care aproape 30 000 de femei, prostituate adunate de pe strazi sau mame ramase de gat cu plozi bastarzi si renegate de familii, a trebuit sa le indure sub obladuirea unui ordin catolic radical si abuziv, ascuns sub voalul bunelor intentii de purificare.

Tinzand mai mult spre documentar si abtinandu-se cu greu sa nu vitupereze, filmul lui Peter Mullan se supraincarca la un moment dat, pentru ca-si propune sa creeze nu numai o poveste cu limite destul de laxe inspre interpretare, dar si pentru ca vrea sa arate secvente de cruzime exercitata in moduri cat mai diverse : supliciu fizic, desfigurare, perversitatea si lubricitatea diabolica a unor calugarite hidoase, inclinatia spre desfrau, lacomie si destrabalare, gesturi de avaritie patologica, dar si inversari de cadre sacre ( sala de mese este impartita in doua si, in timp de muncitoarele intr-o spalatorie mizera se hranesc cu un fel de laturi, dincolo de un paravan de fier forjat izbitor de asemanator cu o catapeteasma, se intrezaresc strachinile pline de carnuri grase si orgia de la mesele calugaritelor. )

Dincolo de tezismul despre antitezism al filmului, reusita lui Mullan, care i-a adus, oarecum curios, Leul de Aur la Venetia, consta, in primul rand, in jocul cu mare staif al unei trupe de actrite foarte bine sincronizate, foarte atent lucrate ca paradigme umane, cu psihologii disonante si autentice, fara sa fie transformate in niste martire fara pata. Cel putin doua secvente mi s-au parut revelatorii pentru filmul asta : prima aparitie a maicii-sefe care ruleaza bani cu niste degete osoase pline de dexteritate si apoi, ochiul insangerat al uneia dintre fetele tocmai abuzate si batute, in retina caruia se oglindeste tinuta costeliva si macabra a tortionarilor ei, ce amintesc nefericit de paznicele din lagarele de concentratie nazista. Altfel, un happy-end salutar dupa atata tensiune, cu o fuga sanatoasa peste campuri si cu o nota finala in care se anunta victorios desfiintarea acestor Magdalene Asylum undeva prin 1996.

7.4 /10