Coraline (2009)

Rar s-a intamplat sa ma calce asa pe batatura vreun film de desene animate, cum s-a intamplat cu Coraline. In primul rand, e iritanta nonsalanta cu care se calca bine-mersi cu nasul pe sus pe motive de basm foarte batatorite si uzate – motivul dublului si al lumilor paralele cu pol inversat, al tubului de comunicare cu sens descendent totul-ne-duce-spre-infern, al matzei cu ochi de sticla, intelepte si nitzel dracoase, al adjuvantilor cu o minte cat nuca pe care initial nu dadeai doua parale, dar cu inimile cat bostanul, al soriceilor care te conduc spre varianta ciumata a propriilor vise, al mamei vitrege, care nu vrea ea sa te bage chiar frigare la cuptior, dar tot vrea sa-ti faca niscaiva chestii morbide, in fine al copchilului ciufut care tre’ sa dea cu capul de pragul de sus al experientelor celor mai nasoale pana invata sa nu-si mai doreasca cai verzi pe pereti.

Totusi, personaj principal mai nesuferit decat asta, eu n-oi mai pomenit: tracasant, mofluz, bagacios, cu par albastru-cianura, cu mutrite care cer o sfanta mama de bataie, per total, o intrupare a tot ce poate fi mai antipatic si mai ofticos.

 Tot asa cum se intampla ca unii oameni sa-ti displaca pentru ca sunt rai si nimic mai mult, mie nu mi-a placut Coraline pentru ca este un desen animat urat si nimic mai mult, plin de pretentii si de combinatii care se ciocnesc cap in cap, pentru ca este genul de film-lipitoare/raie, care incearca sa ti se bage pe sub piele, sa te convinga in orice moment ca tie, de fapt, iti place ce vezi, dar nu-ti pica inca fisa. Melanjul de motive si influente – horror+ghidusii clovnesti+ absorbtia materiei de forte nefaste+prietenia cu tantalai cu alura de semi-robocop..?! makes no sense to me – da un foc de artificii cu stralucire scurta, pe cat de aiurea ambitios si inadecvat pentru un desen animat, pe atat de pretentios.

Zeeny’s review here

6.4 / 10