Comments on: Mary and Max (2009) http://zeemovies.ro/2009/11/mary-and-max-2009/ Un blog mai putin canonic despre filme Sun, 25 Jul 2010 14:50:15 +0300 http://wordpress.org/?v=2.9.1 hourly 1 By: fanitza http://zeemovies.ro/2009/11/mary-and-max-2009/comment-page-1/#comment-620 fanitza Tue, 17 Nov 2009 23:54:24 +0000 http://zeemovies.ro/?p=2146#comment-620 e o oarecare sansa sa ploaie cu chftele l-ai vazut? ala nu e asa de artistic dar e mai amuzant! :D e o oarecare sansa sa ploaie cu chftele l-ai vazut? ala nu e asa de artistic dar e mai amuzant! :D

]]> By: jormania http://zeemovies.ro/2009/11/mary-and-max-2009/comment-page-1/#comment-616 jormania Sun, 15 Nov 2009 03:01:22 +0000 http://zeemovies.ro/?p=2146#comment-616 Povestea "deprimanta si totusi plina de viata". In fine, pot sa definesc filmul asta cumva. In cateva cuvinte simple atunci cand doresc sa ma refer la el. Lucru pe care n-am putut sa il fac pana acum. Cand un film reuseste sa redefineasca natura unor relatii cu oamenii din jur, cuvintele devin crunt de nenecesare. Max and Mary (pentru ca eu asa l-am tinut minte si deloc intamplator) a facut asta pentru mine. O poveste spusa cu o atentie si o sensibilitate de un tragism linistit care m-a facut sa chestionez insasi personalitatea regizorului. L-am vazut un aspie desi nu pare a fi deloc asa din ce alte cercetari am facut. Pe de alta parte, nu pot sa nu constat ca exista ceva dintr-un aspie in fiecare dintre noi iar Adam Elliot mi-a aratat asta fara sa percep vreun un efort de convingere din partea lui. Multumesc pentru review. Eu n-as fi putut sa fac nimic in directia asta. Despre film am crezut mult timp ca l-as fi tinut ascuns. De altfel am remarcat cu prietenii care l-au vazut mai mult sau mai putin impreuna cu mine, avem momente in care ne amintim de el... incuvintam intelegator un "o, da! Max and Mary". Si apoi tacem... Povestea “deprimanta si totusi plina de viata”. In fine, pot sa definesc filmul asta cumva. In cateva cuvinte simple atunci cand doresc sa ma refer la el. Lucru pe care n-am putut sa il fac pana acum. Cand un film reuseste sa redefineasca natura unor relatii cu oamenii din jur, cuvintele devin crunt de nenecesare. Max and Mary (pentru ca eu asa l-am tinut minte si deloc intamplator) a facut asta pentru mine. O poveste spusa cu o atentie si o sensibilitate de un tragism linistit care m-a facut sa chestionez insasi personalitatea regizorului. L-am vazut un aspie desi nu pare a fi deloc asa din ce alte cercetari am facut. Pe de alta parte, nu pot sa nu constat ca exista ceva dintr-un aspie in fiecare dintre noi iar Adam Elliot mi-a aratat asta fara sa percep vreun un efort de convingere din partea lui.

Multumesc pentru review. Eu n-as fi putut sa fac nimic in directia asta. Despre film am crezut mult timp ca l-as fi tinut ascuns. De altfel am remarcat cu prietenii care l-au vazut mai mult sau mai putin impreuna cu mine, avem momente in care ne amintim de el… incuvintam intelegator un “o, da! Max and Mary”. Si apoi tacem…

]]>