A Serious Man (2009)

Larry Gopnik n-a facut nimic. Nimanui, niciodata. Nici ceva rau, nici vreun pustiu de bine. Nici pentru sine, nici pentru altii. E un evreu care traieste in suburbii o viata banala, preda fizica la facultate, are 2 copii de liceu, o nevasta si -slavit fie Adonai- e si sanatos.

Pana cand dau de el fratii Coen, care iau frumusel guma si creionul si ii redeseneaza lui Larry viata, ca sa-i aduca aminte ca o are. Sa reinceapa jocurile, ca prea am adormit cu totii la masa.

In capul lui Larry incep sa se sparga,  sinistru de calculat, tot felul de oale, desi el… nu face nimic, aproape ca e painea lui dumnezeu, bietul Larry. Dar Larry e moale ca un mielusel si odata ce i se trage presul de sub picioare, zace pe jos din ce in ce mai distrus, tragand de maneca pe rabin pentrru a i se explica starea de haos si, mai ales, pentru a i se spune ce ganduri are cu el Hashem.

Istoria lui Larry, cu rezonante biblice de Iov, e scrisa cu umor (negru, cum altfel?) si cu sincera compasiune din partea scenaristilor, care il ard cu lupa pe spate plini de empatie fata de necazurile lui.

Filmului nu ii lipseste nici o portie zdravana de absurd – sau poate ceea ce un goy neinstruit in simplitatea divinitatii iudaice ar percepe ca fiind absurd – si de constiinta a unei fatalitati zeflemitoare care te rasuceste in aer ca pe o moneda, asteptand implacabil sa cazi. Ea stie pe ce parte o sa cazi. Tu nu. Si ce-ti ramane de facut este ca in timpul zborului sa te uiti de sus la lume, sa ii masori dimensiunile, sa vezi peste gard, pe geamul vecinilor, strada de alaturi… Si nu uita ca dupa ce ai ajuns in cel mai inalt punct al traiectoriei sa te uiti si in jos. Ca sa vezi pe ce o sa cazi.

Nu pot recomanda filmul ca fiind o frumoasa productie cinematografica doar pentru ca e in ograda fratilor Coen. Nu seamana cu nimic din ce-au facut pana acum. Poate tocmai de asta mi-a placut atat de mult A Serious Man. Pentru ca au gasit o formula noua pentru tristeti vechi, pentru ca rad in continuare in nasul bunului simt si al logicii, pentru ca iti servesc pe tejghea toate ingredientele, frumos impachetate si… a bon entendeur, salut. Gateste-ti singur.

Ah! Si finalul… FINALUL!

Meer sir my sir.

Say wha?

Mere surmise, sir.

10/10