Fish Tank (2009)

In mai anul trecut, Fish Tank si Thirst au luat ex aequo Premiul Juriului la Cannes. Incercati sa le vedeti pe amandoua si sa treceti peste momentul de sideratie. Juriul a fost cu siguranta foarte open-minded, pentru ca altfel cu greu se poate explica o combinatie de doua filme atat de diferite puse in aceeasi caciula. Dincolo de alegerea foarte politically correct, mi se pare ca egalitatea onoreaza doua tendinte de sinteza pentru ultima decada.

Thirst e un love story iesit de-a binelea din tipare, un fel de Bonnie and Clyde varianta cu vampiri, atat de halucinant, de iconoclast si de plin de umanism in acelasi timp, incat aproape ca-ti faci cruce ca i-a putut bubui cuiva prin minte sa se aventureze intr-un asemenea experiment fantezist si alambicat. Cam tot ceea ce inseamna inovatie in filmul asiatic din ultimii zece ani aveti in Thirst.

Fish Tank, in schimb, e un copil cuminte si respecta cu sfintenie acele trei virtuti cardinale ale cinematografiei europene : umanism, autenticitate si un pas foarte degajat cand e vorba sa calce pe poteci batatorite.  Totul e tipic european. Cu o situatie oarecum inversata decat in Red Road, unde miza filmului mergea dinspre o razbunare gandita morbid spre mantuire si iertare, Fish Tank este povestea unei familii dezbinate, in care o fata incearca sa-si gaseasca o oaza de afectiune, departe de o mama depravata si de o societate care nu-ti permite sa iesi din ghettoul periferiei. Andrea Arnold nu e insa prea pasionata de social, ii place sa exploateze, la fel ca-n Red Road, sensul ermetic al unui indiciu psihologic, precum si toate acele situatiile minimale pe care se sprijina dramele care ne marcheaza. Apropierea echivoca dintre o adolescenta rebela, pasionata de street dancing, pentru care life’s a bitch si basta  si un ins sexy, carismatic si iubitor naste reactii monstruoase, excelent stapanite si innodate, asa cum numai maestrii detaliului realist-psihologic marunt – fratii Dardenne, cu voia voastra – reusesc. Ultima jumatate de ora din Fish Tank este o replica aproape programatica la drama din Le fils.

Katie Jarvis (o debutanta pe care Arnold a cules-o literalmente de pe un peron pentru mahalaua inspaimantatore pe care se pare ca o facea in fata prietenului ei, in rasparul unei multimi consternate ) – de o naturalete incredibila in rol si Michael Fassbinder (aproape o umbra in Inglourious Basterds, dar de vazut in Hunger) au in Fish Tank unele dintre mai nuantate roluri pe care le vor face vreodata.

De vazut si pentru un mod foarte special in care este exploatata lumina naturala, pentru niste unghiuri de filmare destul de bizare, pentru ironia delicata realizata prin contraste, pentru definitia feminitatii mereu echivoce si convulsive, gata sa raspunda cu patima oarba cand e lezata, pentru sugestiile foarte firesti pe care le gliseaza inteligent prin crampeie de parabole si tot soiul de  simboluri reciclate ( de pilda, balonul din ultima secventa ca posibila trimitere la Le Ballon Rouge…)…so on…chapeau!

9.5 / 10