Sedmikrasky aka Daisies (1966)

Czech New Wave via Vera Chytilova. Daisies este un melanj destul de bizar de suprarealism, cu doua sau trei secvente care trimit  la dadaism, un soi aparte de film experimental, cu nuante vagi de feminism si cu un subiect minimalist folosit mai mult ca pretext : doua zmucite cu aer de orfeline famelice si suspecte de a fi semi-prostituate  isi dau rendez-vous-uri cu tot felul de bosorogi care le intretin temporar.

Din cate am sesizat eu, exista doua trimiteri relativ clare, una la Godard, prin parodierea retoricii cam sterpe, dar si cautat languroase, a starilor de lasitudine si a suspensiilor absolut nemotivate din actiuni, cu aerul ala de dezabuzare pe care eu nu l-am inteles niciodata la Godard si alta la Parajanov, mai ales in secventele in care cultiva haosul cromatic, atmosfera psihedelica pe tonuri de rosu sau violet, ori stop cadre ca-n unele tablouri de Magritte ( Sayat Nova, care, din punctul meu de vedere, este unul dintre cele mai bune filme ever cel putin din perspectiva vizualului, apare totusi 2 ani mai tarziu, in ‘68 ).

Dincolo de faptul ca tot ce se intampla in Daisies este cap-coada pueril si voit stupid sau absurd, filmul iti ramane in minte pentru alura de  jemenfichisme total, pentru lejeritatea cu care abordeaza futilul, cultivarea nonsalanta a ridicolului,dar mai ales pentru imaginatia des-franata, pentru niste combinatii cromatice absolut speciale si fara precedent, pentru aparitia de zuze joviale a celor doua tembele care se dau huta intr-un candelabru cat toate zilele.

Zeeny’s review here.

6.8/10