The Tale of Despereaux (2008)

fss-fss! To be or not to be a mouse?  Ca un erou nu apare chiar din senin-din iarba verde, ci  numai atunci cand lumea are mare nevoie de el, tine intr-adevar de basm, dar The Tale of Despereaux e un desen animat mai mult contrafacut si cam ghiveci : soriselul Despereaux, inima larga si inconstient de curajos, se pierde intr-un razboi dintre ghilda confratilor soareci, vesnic cu frica-n san -the mouseworld-  si tabara sobolanilor mitocani guvernata de un satrap sordid -the ratworld.

M-au amuzat insa gandirea dialectica a soricelului, care se ia-n serios ca don Quijote si pleaca razna intr-o utopie-queste, discursurile de Inchizitie ale profesorilor care te invata la scoala sa-ti fie frica c-altfel te ia mama zmeilor, ajutorul de bucatar a la Archimboldo si legenda felului in care a fost interzisa supa intr-un regat, foarte Hoffmann-like.

In rest, ar trebui sa ma gandesc mult, finalul a fost penibil si toate povestea destul de fumata, chiar daca nu are doza aia de prost gust care mocneste de obicei in cele mai multe desene animate post-Disney. Daca nu mai pun la socoteala aspectul ala ceruit-metalizat care imi irita ochii, 1h 30′ intr-o duminica ploioasa, cat eram cu ochii carpiti de somn, merge… Sympa – genul de film la care este bine sa ai un post ca sa nu uiti ca l-ai vazut si sa te impinga proasta inspiratie sa-l mai cauti o data.

5.5 / 10 si consens.