Iron Man 2

Dat fiind ca in ultima vreme m-am cam lasat de sportul asta si pentru ca n-am mai vazut atat de multe filme, am zis sa merg (prin bunavointa Mirelei de la RoImage, careia ii multumesc), la Iron Man 2. N-as fi scris aceasta cronica daca n-as fi vazut ca unii au apreciat filmul; sa nu fiu inteles gresit, sunt mai degraba inclinat spre mindless fun & nerd guilty pleasures (am mentionat ca primul Iron Man truly rocked? ) , dar uitandu-ma la Iron Man 2 am zis.. where’s the fun?
E drept, efectele speciale sunt top notch, insa povestea e nepermis de subtire.. si parca si Robert Downey Jr. si-a pierdut directia si sarmul.. Inteleg ca personajul e un geniu nebun si confuz, dar totusi unde e geniul?   Pe scurt: o poveste subtire, faze care trec peste nivelul de retardness pe care-l pot tolera si glume destul de insipide.. Personaje cu care nu empatizezi, masini taiate in doua cu biciul.. si putina muzica rock oldschool care mai salveaza situatia.
Singurul actor care livreaza (de scenariu si alte chestii n-are rost sa vorbesc prea mult) e Sam Rockwell, care dupa cateva roluri memorabile (inclusiv cel din Moon) arata ca are un potential de mare actor, pe care-l implineste din ce in ce mai des si mai bine.

So.. recommended? Rather not.
5/10 (pentru Sam. Si  pentru Scarlett, putin.)