Thor 3D

Cinicul a fost băiat de gaşcă şi m-a luat cu el la anvanpremiera filmului Thor – poveste tipică Marvel Comics:  grămadă de super eroi care au super puteri se bat între ei. Nicio surpriză aici, dacă ai venit la aşa film, cam ştii la ce să te aştepţi.

Zeităţile vikinge sunt de fapt personaje reale iar Asgard (Olimpul mitologiei nordice) este un oraş situat cumva în spaţiul cosmic. Thor încalcă porunca expresă a regelui de a nu provoca un război cu Giganţii Gheţii. Regele drept pedeapsă îl exilează pe Pământ şi astfel zeul ajunge undeva în New Mexico. Desigur că în orice basm hollywoodian care se respectă, în tot universul, pardon în toate universurile, se vorbeşte engleza.

Nu sunt mare fan al genului, din punctul meu de vedere filmele astea se împart în două categorii: cele care se iau prea în serios, dramă, sentiment şi tragedie amestecate cu urmăriri, bătăi, plânsete ca de exemplu Hulk sau Superman şi cele care pe lângă lupte explozii şi superputeri au totuşi prezenţa de spirit de a te delecta şi cu ceva umor, cum ar fi primul Iron Man. Sau Thor.

Distribuţia e bună, Anthony Hopkins este regele Odin, bătrân şi înţelept iar Natalie Portman intră bine în pielea cercetătoarei total dedicată proiectului ei ştiinţific. Kat Dennings pare un pic nedreptăţită într-un rol secundar care face doar comic relief. I mean she’s a hottie after all. Glumeţul haios parcă era un grăsun de obicei.

Şi desigur, pentru prima oară în rol principal într-o producţie mare îl vedem pe australianul Chris Hemsworth jucându-l pe Thor. Tipul are câteva calităţi esenţiale pentru un astfel de rol: 1,91 înălţime, pectorali imenşi, abdomen perfect şi în plus e blond cu ochi albaştri şi are o făţucă draguţă. Fetele târâte de prietenii lor la un film Marvel nu se vor plictisi prea rău de astă dată.
Pe deasupra individul este un actor ok.

On a more technical note: gee Hollywood executives, really? Încă un film cu un 3D care reuşeşte doar să enerveze? I mean singurele dăţi când 3D-ul face ceva bun în filmul ăsta este atunci când devine suficient de discret încât să poţi uita de el.

Avem ici şi colo cazuri în care efectul 3D este pronunţat dar asta înseamnă două cadre suprapuse gen uite aici în faţă e stâlpul ăsta şi acolo în spate toate celelalte chestii. Pff. În rest, dublarea imaginii, perspective distorsionate şi Natalie Portman scoasă uneori cu capul cam ţuguiat. Mersi. Aţi făcut o treabă super. Abia aştept să iasă pe blu-ray ca să îl văd şi eu în 2D pe plasma mea care oricum are o imagine mai clară chiar decât IMAX-ul lor.

Nu glumesc. Habar n-am ce fac băieţii ăştia de la Hollywood dar zău dacă nu până şi la IMAX ai o imagine mai moale, mai lipsită de definiţe decât un blu-ray văzut pe un TV bun.

Panoramările largi ale Asgardului sunt o problemă şi la varianta 2D sunt sigur, la 24 de cadre pe secundă asta e tot ce se poate. Sunt convins că o plasmă la 600Hz le rezolvă mai bine.

Summer flick distractiv, la categoria “acţiune, Marvel, hai să nu avem mari pretenţii” cred că se situează mai degrabă în partea de sus a clasamentului. Încercaţi să mergeţi la varianta 2D totuşi.

Acest articol a apărut şi pe http://hdgadget.ro/