9.5/10 (pentru ca nu ma omor dupa westernuri).

In alta ordine de idei, am inceput sa ma uit la Boardwalk Empire, facut de Marty, si trebuie sa spun ca ruleaza fin. Voi l-ati vazut?

In concluzie: recomandat iubitorilor de cinema artsy si celor care sunt in dispozitie un pic snoaba

6.5/10 – pentru decoruri.

Gareth Edwards

I used to experiment by talking to people about something like Bird Flu and their answers started to sound like they could be talking about an alien invasion scenario.

“Monsters” mi s-a parut cel mai interesant SF de la District 9 incoace – cu care unii l-au si comparat ( cu o mentiune si pentru Cargo, un SF interesant, cumva, desi destul de previzibil). Povestea oscileaza intre road movie si SF, filmul are o textura cu aplecare spre amanuntul intim (poate ca si din cauza bugetului minuscul – pe IMDb se vorbea de 15.000 de dolari, IMDb itself estimeaza la 200.000 ).  Finalul e cumva abrupt, dar  destul de potrivit cu restul povestii.

TFC: Can I ask you about the budget of the film? I know it isn’t a lot.

GE: I don’t know and that’s the official answer. But really, I don’t know. But let me ask you, what do you think it is? We’re going to have a contest and the winner gets a free trip to Mexico and the infected zone.

Zona infectata, recompusa cinematografic din imagini  cu fragmente de cladiri si avioane  (nu stiu unde le-au filmat, dar a iesit foarte bine)  e spooky si vibranta. Din cate inteleg eu, regizorul a folosit doar actori neprofesionisti, in afara celor doi din rolurile principale.
In pofida acestui fapt si a bugetului mic, filmul nu da absolut deloc impresia de lucru facut la plezneala sau pe apucate. Dimpotriva, cadrele si povestea se leaga surprinzator de bine, mult mai bine decat la alte filme cu buget mult mai mare.

GE: I wanted to make a movie where you do care about the characters. You have to see things in the characters that you can relate to the more you are pulled into them

I wanted to go with something like Lost In Translation meets War of the Worlds or pick your favorite Sci-Fi film. Part romance part monster movie. I think we achieved that.

Interviul integral cu regizorul aici.

Scîrba, sentimentul rugos al aversiunii față de anormalitate, față de violența fizică și psihică, față de pornografie, incest, viol, față de crimă sau de perversiuni morbide, este firească, mai ales atunci cînd o întîlnești în realitate, în carne și oase.

Într-o operă de ficțiune, este evident că ingredientele vin să suprime realitatea și să ne descrie un alt univers, probabil sau chiar fatidic. De multe ori realitatea bate filmul, și o știm, unii dintre noi, din propriile experiențe. Dar cînd realitatea filmului pare imposibilă, atunci refugiul spectatorului este în refuzul de a o accepta. Și nu e normal acest lucru, mai ales că toate grozăviile descrise sunt reale, sunt lucruri care deja s-au întîmplat dar ori nu știm noi, ori ne vine prea greu să le credem.

Am făcut această introducere pentru a înțelege mai clar despre ce e vorba în Srpski film (A Serbian Film), o producție 2010 a cinematografiei sîrbe, în regia lui Srđan Spasojević, care și debutează cu această ocazie.

Plotul producției e simplu: un pornostar îmbătrînit, cap de familie, este atras să joace într-un film, poate chiar ultimul al carierei sale. Milos, interpretat aproape ireproșabil de Srđan Todorović, este sedus cu o sumă de bani care să îi asigure atît retragerea cît și bunăstarea familiei, însă curînd descoperă că producția în care joacă este o mesă neagră întrețesută cu multă violență, care implică pe rînd pedofilie, crimă, incest.

Nu vreau să dezvălui prea multe despre poveste, cu mici minusuri este un thriller psihologic antrenant, cu multe aspecte patologice și violențe de genul celor din cărțile lui Sorokin. Și totuși, în ciuda violențelor, finalul dezvăluie o latură umană, o limită a suportabilității, o mică metafizică prin care lucrurile reintră în normal, fiindcă dacă sunt lucruri despre care nu se poate vorbi, și totuși cineva o face, atunci doar ceva extrem de puternic și radical, bunăoară moartea, le mai poate șterge.

Într-un fel, s-ar putea stabili o paralelă între American Beauty și Srpski film. Fiindcă ambele filme vorbesc despre familie, despre angoase, despre dimensiunile psihologice și tensiunile din cadrul familiei, despre devianțele și orizonturile bărbaților. Evident ca doar la un subtil nivel tematic – subliniat de altfel în producția sîrbească de Vukmir, principalul oponent al lui Milos, care descrie către final o scenă absolut macabră, care include incest, sodomie, viol, ca un adevărat potret al unei familii sîrbești.

Este un comentariu extrem de caustic, dus către marginea logicii și a realității sîrbești, dar care vrea să sublinieze faptul că poporul sîrb și-a pierdut din tărie, s-a subțiat ca sînge. De fapt, această tematică devine în sine o parabolă pentru lipsa de curaj, lipsa de mîndrie și forță a unui popor care se diluează, de genul manelizării de pe la noi. Respectul față de valori este tradus aici tocmai prin profanarea lor, ceea ce mi se pare o metodă de efect, care produce emoție din plin, mai ales în spiritul poveștii.

Astfel am privit și receptat acest film. Mie mi s-a părut viziune diferită de șabloanele cinematografice cunoscute, în care proiecția violențelor vine să scoată din adînc cele mai pure sentimente. Dar asta nu înseamnă că filmul este recomandabil sub 18 ani și nici persoanelor slabe de înger sau neobișnuite cu violența filmică. Fiindcă filmul se dezvăluie cu adevărat și se justifică tocmai plin finalul său, de o candoare deosebită, iar cine nu ajunge pînă acolo nici nu înțelege. Pentru că Srpski film este ca un om: abia după ce moare îl poți înțelege cu adevărat.

SRPSKI FILM, 2010 (A SERBIAN FILM)
Serbia
Original Title: Srpski film
Director: Srdjan Spasojevic
Writers: Aleksandar Radivojevic, Srdjan Spasojevic
Cinematographer: Nemanja Jovanov
Composer: Sky Wikluh
Cast: Srdjan Todorovic, Sergej Trifunovic, Jelena Gavrilovic, Katarina Zutic, Slobodan Bestic, Ana Sakic, Lena Bogdanovic, Luka Mijatovic, Andjela Nenadovic

- Whoever has the money has the power – un tagline destul de ieftin si prost integrat in film. Mult mai misto e treaba cu working it backwards si acceptance of facts (exploatata insuficient, dupa parerea mea).

- Metoda reductionista a regizorului prin care contrabalanseaza personajul lui Chris cu o serie de personaje negative grosier construite; am ramas fix cu senzatia ca ar fi iesit un film mult mai bun daca s-ar fi insistat asupra problemelor morale, a confuziei personajului principal si daca am fi avut de partea cealalta niste personaje negative nuantate.  A mers bine  in descrierea relatiei cu familia (desi si acolo s-ar fi putut mai mult), ar fi mers si in firul epic principal.

- Afisul  neinspirat – ce  sugereaza confuzie in ce priveste directia generala a filmului – thriller, drama, etc.

Deci, in concluzie .. ar fi putut fi excelent, a fost doar bun spre asa si-asa – mixed feelings. Levitt totusi e destul de tare, merita macar pentru el. Go, Levitt, go

So.. recommended? Rather not.
5/10 (pentru Sam. Si  pentru Scarlett, putin.)

Terribly Happy trailer 2009