3/10 (doua puncte din trei pentru o faza de viol – am presupus eu, anal – care a durat delicios de mult)

Poate numele Nia Vardalos nu va spune nimic dar sigur o stiti. Va amintiti personajul principal din My Big Fat Greek Wedding? Ea este.

Georgia (Nia Vardalos) este o americanca venita in Grecia ca profesoara de istorie insa in urma unor reduceri de posturi ea ajunge sa lucreze ca ghid turistic. O asemenea slujba este desigur suficient de mult sub nivelul ei de asteptari incat sa fie profund nemultumita. Are insa  nevoie de un venit pana isi va gasi o catedra la care sa predea undeva in tara ei de bastina.

Nimic nu pare sa ii mearga bine. Nu are un iubit, colegul ei Big Al (Harland Williams) ii face zile fripte pasandu-i ei cei mai uraciosi turisti si autocarul fara aer conditionat, atitudinea in general delasatoare a grecilor o enerveaza iar lipsa de interes real fara de istoria antica de care dau dovada turistii veniti sa viziteze Parthenonul adauga si mai multa greutate la desaga ei de nemultumiri.

Dar tocmai cand parea ca atinsese punctul cel mai de jos, ajunge sa se imprietenasca cu cativa dintre turistii americani carora trebuia sa le arate Grecia si chiar sa traiasca o poveste de dragoste cu soferul autocarului.

Grupul de turisti cu care traieste aceasta experienta este o adunatura de personaje cliseu: americanii obtuzi si ignoranti, australienii betivi, batranii senili si plicticosi, afaceristul care desi aflat in vacanta vorbeste tot timpul la telefon, toti sunt niste fantose reciclate din cartea de aur a retetelor de comedii la mana a saptea.

Cel care ii intinde o mana si o scoate din apatie si inchistare este batranul Irv (Richard Dreyfuss), un vaduv care se credea umorist dar spunea numai bancuri rasuflate.

Dreyfuss care a vazut si zile mai bune creeaza singurul personaj credibil in acest film desi materialul pe care lucreaza este tot un cliseu vechi de cand lumea: batranul intelept care le stie pe toate si o ajuta cu cate un sfat pe tanara aflata in criza.

Nia Vardalos nu ne arata nimic din calitatile care au facut-o atat de populara in My Big Fat Greek Wedding. Atunci era mai durdulie, mai putin aranajata si parca se si uita un pic chioras insa facea un rol extraordinar. Tocmai faptul ca nu arata deloc ca o diva conventionala de comedie romantica hollywoodiana a fost ceea ce a dat farmec personajului si a contribuit mult la succesul filmului.

Acum cu un corp bine lucrat, aratand foarte bine la 46 de ani, perfect machiata in orice cadru si cu un zambet fixat pe fata menit sa scoata in evidenta niste dinti atat de sclipitori ca iti vine sa iti pui ochelarii de soare ca sa nu te orbeasca, pare mai degraba ca face reclama la vreun sapun decat ca joaca un rol.

Ce-i drept nu mai este ca in 2002 doar o actrita de care nu stia nimeni si care isi permitea sa nu se ia prea tare in serios, acum este un star si se cuvine sa se prezinte ca atare. Ca sa vezi ce inseamna sa fii victima succesului.

Actorul grec Alexis Georgoulis este soferul de autocar care nu vorbea niciodata nimic si era atat de barbos si de pletos incat speria pe toata lumea. Treptat se domesticeste, se barbiereste si ce iese la lumina este un tip aratos si muschiulos de care Georgia se indragosteste. Problema e ca individul cu cat devine mai spilcuit cu atat mai mult incepe sa arate ca un gigolo.

Discursul cu care o cucereste pe Georgia este de un penibil aparte: aflati pe o faleza inalta si privind marea el face o comparatie intre a conduce autocarul si a dirija o orchestra ceea ce se pare ca are succes maxim la profesoara de istorie antica.

Ati ghicit: adevarata vedeta a showului este scenaristul Mike Reiss care pare sa fi produs o poveste atat de proasta incat te face sa te intrebi cum de Nia Vardalos  – care este nu numai starul ci si autoarea lui My Big Fat Greek Wedding – a acceptat sa joace intr-un asemenea film.

3.

De ce ai vrea sa vezi Thick as Thieves?

- Ca e cu Banderas? Am eliminat mai sus posibilitatea asta.
- Ca e cu Morgan Freeman? E o scuza buna (a mea asta a fost), dar nu suficienta. Mr. Freeman incepe sa joace in niste filme tare proaste lately si pe acelasi tipic de roluri. Remember Wanted?
- Ca e cu Marcel Iures? Si asta e o scuza buna, dar nu-l vezi decat intr-un biet post secundar, unde joaca rolul unui… rus! evident.

Regizoarea este o doamna (Mimi Leder) care pare sa fi pus mana pe niste bani de productie (serialele tv se platesc bine, banuiesc) si pe multe casete cu heist movies si s-a gandit ca daca face un conspect dupa toate, i-o iesi ceva bun din asta (stiti cum se zice, daca iei dintr-o singura sursa, e plagiat, daca iei din mai multe, e documentare).

Ei bine, nu. Faceti-va un bine. Skip this one. Nu merita in a million years.

3/10

Outlander are o premisa interesanta (sa pui pe ecran un alien cu chip uman esuat in mijlocul unui trib de vikingi in anul 509 AD (parca), vanat de un alt alien parca rupt din seria Alien – nu poate fi decat interesant, nu?).

Din pacate, in afara de premisa interesanta filmul are un scenariu absolut subuman. Nu stiu cum au fost convinsi actori ca John Hurt (care n-arata deloc a viking), Ron Perlman (care arata fuckin’ fierce) si chiar Caviezel sa joace in asa ceva.

Tot ce-ti ramane la final sunt uralele vikingilor care, cam la doua minute, aclama ceva.. Problema e ca e foarte greu sa-ti dai seama ce.

Recomandat doar daca esti in the mood for extreme trash.PS: Posterul poate fi cea mai misto chestie din film

3.5/10

Cateva idei interesante ar avea totusi: un pic de joaca in jurul ideii de agorafobie, un pic de Stockholm syndrome inversat, putin role play. Din pacate regizorul (cu un “palmares” extrem de redus) nu face mare lucru cu ele si nu mi s-a parut ca exploateaza nici actorii (absolut necunoscuti), care arata ceva potential, mai ales Moyer.

3/10

Filmul Viva este o parodie (nu si comedie) la filmele anilor 70 care explorau cu varful pantofului revolutia sexuala. Nota 10 pentru imagine, costume si decor, nota 3 pentru ora in care nu s-a intamplat nimic notabil pe ecran, cu exceptia jocului exagerat de 70-like al actorilor.

Replici rare, de o falsitate exacerbata (ok, e parodie, poate petru amatorii genului de low budget soft porn din anii 70 chiar e inghitibil, dar… god, chinul a fost prea mare), joc dureros de fortat in fals. Daca era un scurt metraj, zau daca nu-l apreciam pentru efort. Dar 2 ore?!

Recomandabil doar nostalgicilor dupa the psychedelic wild 70’s. No rock. Just roll, puff, drink and hump.

3/10

Asa a inceput prima mea seara de TIFF reproiectat la MTzR. Azi e a doua, dar mi-e frica sa ma duc. Mai bine bloggez. :-/