Zeemovies - Altfel de filme - cronici de filme, noutati despre filme, trailere de filme, review-uri de filme si noutati despre filme pe DVD. » actiune

Iron Man 2

Rin Tin Tin — Thu, 29 Apr 2010 13:56:27 +0000

Dat fiind ca in ultima vreme m-am cam lasat de sportul asta si pentru ca n-am mai vazut atat de multe filme, am zis sa merg (prin bunavointa Mirelei de la RoImage, careia ii multumesc), la Iron Man 2. N-as fi scris aceasta cronica daca n-as fi vazut ca unii au apreciat filmul; sa nu fiu inteles gresit, sunt mai degraba inclinat spre mindless fun & nerd guilty pleasures (am mentionat ca primul Iron Man truly rocked? ) , dar uitandu-ma la Iron Man 2 am zis.. where’s the fun?
E drept, efectele speciale sunt top notch, insa povestea e nepermis de subtire.. si parca si Robert Downey Jr. si-a pierdut directia si sarmul.. Inteleg ca personajul e un geniu nebun si confuz, dar totusi unde e geniul? Pe scurt: o poveste subtire, faze care trec peste nivelul de retardness pe care-l pot tolera si glume destul de insipide.. Personaje cu care nu empatizezi, masini taiate in doua cu biciul.. si putina muzica rock oldschool care mai salveaza situatia.
Singurul actor care livreaza (de scenariu si alte chestii n-are rost sa vorbesc prea mult) e Sam Rockwell, care dupa cateva roluri memorabile (inclusiv cel din Moon) arata ca are un potential de mare actor, pe care-l implineste din ce in ce mai des si mai bine.

So.. recommended? Rather not.
5/10 (pentru Sam. Si pentru Scarlett, putin.)

The Boondock Saints 2: All Saints Day (2009)

Zeeny — Sat, 06 Mar 2010 11:07:53 +0000

Mi-a placut Boondock Saints. Primul, vreau sa spun. A avut umor, l-a avut pe ingeniosul Willem Dafoe intr-un rol admirabil, a fost un film cu vana si cu aura autentica de vigilante deasupra celor doi irlandezi poligloti, fermecatori in smerenia lor belicoasa.

Boondock Saints 2, in schimb, desi productie a aceluiasi Troy Duffy (care nu a mai facut insa nici macar un film de atunci), e o mascarada palida care continua lamentabil povestea:

Zece ani mai tarziu, cu tatuajele Veritas si Aequitas spalacite, cu ceva kilograme in plus si cu pungi sub ochi, zee saints revin, dupa o vacanta prelungita printre oi, la ferma, in Irlanda. Si revin in good ol’ Boston, unde cineva are cu ei niste afaceri neterminate.

Acolo asteapta aceleasi trei paiate de politai cvasi-incapabili, ale caror fraie le tine acum un alt “agent special”, care vine la job pe tocuri de 12 cm si injura cu un acent sudist de-ti sangereaza urechea. Evident, nu este Willem Dafoe cel sarmant si gay, ci… Julie Benz, care se poate sa va fi enervat si in rolul de nevestica dragalasa din Dexter, acum intr-un rol care copiaza jalnic simfonia eleganta a deductiilor si idiosincraziile agentului Smecker din primul film.

Din pacate cei doi Sfinti devin trei, pentru ca agata si un mascarici mexican numit Romeo, care nu aduce vreun plus de valoare daca te gandesti ca sta in pantofii rolului excelent al lui Rocco. Nici fratii (aceiasi Sean Patrick Flanery si Norman Reedus) nu mai au acea naivitate si naturalete si parca isi pierd pana si accentul irlandez.

Scenariul e fortat si cam repetitiv, adio drama, adio male bonding, muzica e anonima, replicile deplorabile, mai ales in prima parte, si umorul searbad, aproape ca si cum filmul ar fi fost refacut de cu totul altcineva.

Iar il gran finale deschide ocazia episodului 3. Poate peste inca 10 ani, cand the Saints or sa aiba vreo 50 de anisori batuti pe muchie, filmul o sa-si revina in fire.

5.5/10

Ink (2009)

Zeeny — Thu, 21 Jan 2010 20:35:38 +0000

Sa vezi Ink, sa vezi Ink!, mi se recomandase. L-am vazut… pana la jumatate, cand ma hotarasem ca un castig mult mai mare era sa adorm, lasandu-ma cu un usor after taste de cheap fantasy frumos colorata.

Sa vezi neaparat Ink, mi se recomanda in continuare. La dracu, hai pana la capat.

Impresia initiala a ramas, dar a fost completata si de niste aspecte pozitive.

Povestea e in linii mari tributara unor motive cam naive, good vs bad la modul inferior al luptei corp la corp si caftelii directe intre razboinicii Povestitori si infricosatorii Incubi (sau incubusi, ce plural preferati), jocul actorilor e destul de slab, scenariul pueril si diluat, iar la sfarsit se cam calca pe sireturi.

Cu toate acestea, filmul nu e de azvarlit. Si asta mai ales datorita imaginii. Tonul general de culoare e usor desaturat, amintirile au o tenta sepia si o caldura nelamurita, taramul Povestitorilor e luminat difuz cu extra highlights, iar lumea incubusilor e neagra, verde si albastra, rece si lichida, un contrast reconfortant ca un dus scotian.

Dupa vreo ora mi-a picat fisa ca nu era primul film de Jamin Winans pe care il vedeam, si chiar daca numele nu va spune nimic, o sa va aduceti aminte cand o sa revedeti scurt metrajul Spin aka God is a DJ (vezi mai jos), pentru ca este reluat si refacut in Ink, la un nivel mai putin dramatic si mult mai sensibil si discret, pastrand totusi acea calitate de Joker a Pathfinder-ului pe care o avea in scurt metrajul din 2005 si… the DJ.

Ce mai este de placut la Ink sunt sunetele si umbrele, amandoua plasate in contrejour-uri de tacere si lumina orbitoare, cateva scene de un grotesc caricatural cu iz de carte veche de benzi desenate, si, neaparat, suprapunerea tare reusita de la final a celor doua lumi, cea a visului si cea a realitatii, care -daca ai o usoara sensibiliate fata de lumile paralele- te va face sa nu te mai simti singur seara, inainte sa adormi.

Singura incertitudine este cine iti va pune mana pe frunte.

7/10

Sherlock Holmes (2010)

Rin Tin Tin — Fri, 08 Jan 2010 14:55:16 +0000

Acest post e dedicat acelora care s-au amuzat la Snatch si Lock, Stock.. prin anii 2000. Am o veste pentru voi: Mr. Guy Ritchie a devenit Mr. Madonna. Nu (mai) stie sa faca film. Stie sa faca ceva ce seamana cu muzica house expirata a Madonnei, in loc de film.

Sherlock Holmes e dovada vie (un fel de-a spune, dupa un film atat de soulless) ca Madonna e o consumatoare de testicule umane (cred ca totusi strungareata i se trage de la bilele de otel ale lui Penn, cu care stim ca nu i-a mers) . Simtisem eu ceva la Rocknrolla, dar am zis hai…

Cum e filmul:

- bien sur, postmodern in abordare, ca doar e la moda. Adica reinterpretarea pasiunilor lui Sherlock pentru arte martiale in secvente cu multa, multa cafteala. Si diavolul, care e in detalii.. NOT!

- cu efecte speciale de exceptie. Mai exact, baietii buni (si cei rai) isi iau drugi in cap si trec prin explozii excelent realizate de pirotehnisti, dar apar ca niste flori dupa.

- filmat spectaculos. Ritchie alege profesionisti cu care lucreaza, cameramani, director de imagine, etc. Pacat ca trebuie sa ai ADHD ca sa urmaresti toate taierile de montaj. Si cred ca te-mbolnavesti si mai rau, dupa.

Deci, in concluzie, 4, cu indulgenta, pentru ca totusi are un DoP bun. Si actori faini.

Muie Ritchie.

The Human Stain (2003)

Lolek — Sat, 17 Oct 2009 15:00:38 +0000

De la Kramer vs Kramer, nu mai stiam nimic de Robert Benton. Dar nici nu cred ca erau foarte multe de stiut, pentru ca succesul lui din ‘79 constase in impletirea jocurilor excelente al lui Meryl Streep si al lui Dustin Hoffman. Apoi, sunt, in general, atat de sceptica in legatura cu ecranizarile cartilor, incat aproape ca mi-am cobit singura la The Human Stain. Harul lui Roth tine de spectrul lizibilului, de amploarea contorsionata si coerenta a planurilor si a stilului, carevasazica sansele ca forta de scriitura a unui roman sa se poata translata intr-un film mi se pareau foarte sterse, chit ca toti actorii erau vadit selectati cum nici nu se putea mai potrivit. Baza mitologica a ideii lui Roth s-a evaporat totusi aproape complet din film, pentru ca Benton alege sa inteleaga ideea de “pata umana” numai prin prisma unui singur personaj, dizolvand-o integral pe sinistra scorpie celibatara, profesoara elitista si pretentioasa, Delphine Roux, asa cum intregul context prezent sau reactualizat de culpa de tot felul este estompat pana la irelevanta.
Radacinile hybrisului au o forma relativ aparte in The Human Stain, un caz rasial-politic, dar trimiteri la furia lui Ahile ca greseala capitala, la crimele si pasiunile eroilor greci accentueaza, prin puterea ecoului, vina mamei inconstiente si responsabile de moartea copiilor ei, nebunia soldatului care se duce ca un cuceritor in Vietnam asa cum stramosii simbolici se inregimentasera spre Troia sau obnubilarea originilor ca greseala impardonabila, pentru care destinul, sarcastic, te pedepseste cu o cruzime indiferenta si calma.
Spun lucrurile astea ca sa fie mai clar cat de putin si de liniar a exploatat Benton un roman pe care ar fi putut sa-l suceasca, sa-l interpreteze si sa-l danteleze, daca nu si-ar fi ciopartit si simplificat asa de searbad sursa literara. Culmea este pana si actorii par cam uscati si sterpi in roluri (incredibil pentru Nicole Kidman, de pilda) sau jenati ori insuficienti ( Anthony Hopkins). E un film ca un balon dezumflat, lipsit de nerv si cuminte cu toata virtualitatea a ceea ce a ratat sa devina.
6/10

Crank: High Voltage (2009)

Rin Tin Tin — Mon, 04 May 2009 10:03:00 +0000

Dupa Coraline (care nu mi-a placut – primul meu gand a fost ca, daca-l compari cu Corpse Bride, nu ramane nimic) si Wolverine (care e misto vizual, dar cam lalait, cam prea plin de muschii lui Hugh si are o poveste extrem de subtire) am ajuns acasa si, pentru o seara relaxanta, am pus Crank 2, stiind de la primul Crank ca un film de actiune absolut over-the-top nu are cum sa dezamageasca. Si nu m-am inselat; haideti sa va spun cum stau lucrurile. Daca nu ati vazut primul Crank, nu are rost sa discutam. Daca l-ati vazut, ei bine.. al doilea e chiar mai meserias. Singura chestie naspa ar fi ca ritmul e cumva mai scazut ca in primul. Insa..Chev Chelios e luat ca un gunoi cu lopata de zapada de pe strada, secventele de actiune care frizeaza absurdul sunt cam cate doua pe secunda, avem si o secventa cu sex in public, cafteala la greu, lots of nudity and swearing.
All in all, un film cam pentru baieti, recomandat doar daca aveti chef de ceva haios si cheap. Sigur veti exclama la final: FUCK YOU, CHELIOS!

5.7/10

Taken (2008)

Zeeny — Wed, 08 Apr 2009 05:58:00 +0000

Regizorul si scenaristul filmului Banlieue 13, Morel si Besson, si-au reunit iar fortele intr-un thriller de actiune in care nu stiu cum naiba l-au cooptat pe Liam Neeson in rolul caftangiului top secret care face praf cu o singura mana mafia albaneza din Paris, cu piciorul stang bate si politia franceza, iar cu mana ramasa libera isi imbratiseaza protector familia.

Taken e un film care poate intra pe un loc decent in topul realizarilor cinematografice cu cele mai multe oase rupte, pumni in gura, explozii degeaba si altele din arsenalul filmelor de actiune. On a killing spree, Mr. Neeson face, ca orice american la Paris care se respecta, haos.

Desi incearca sa sensibilizeze privitorul cu pretextul traficului de femei si al retelei de prostituate fara voie, ne-axandu-se decat secundar pe asta, nu ramane decat un film de actiune (acceptabil) dar destul de plictisitor si nefericit de previzibil. Daca vreti un film bun despre cum se alimenteaza industria curvelor in Europa, va recomand Lilya 4-ever.

5/10

X-Men Origins: Wolverine (2009)

Zeeny — Fri, 03 Apr 2009 05:50:00 +0000

Well, it leaked.

Mi-a placut seria X-Men, lucru la care nu m-as fi asteptat de la mine, dat fiind ca nu prea ma-nnebunesc nici dupa superheroes, nici dupa comic-based movies. Sunt pe jumatate convinsa ca a fost din cauza lui Hugh Jackman, a personal soft spot

Revenind la Wolverine, este un prequel la Heroes… erm… la X-Men, the bildungsroman of Logan, si prin fata ni se perinda viata micutului viitor mutant incremenit la niste frumosi ani late 30s. Dragut, romantic, aventuros, misterios, un pic de love story, un pic de hate story, un pic mai mult de fapt, pentru ca da, Wolverine on a killing spree e miscat de motorul razbunarii.

No more spoilers, e un film OK, efecte foarte faine, dar daca tot vorbim de the origins, mi-ar fi placut ca inceputul vietii viitorului Wolverine sa fie mai putin pe FFW. Nimic mai thrill-giving decat misterul SF plasat intr-o societate ermetica a secolului 19, cu teama, teroarea, panica, vanatoarea de vrajitoare… eh, n-avem de-astea.

Totul se intampla mai degraba la 15 minute distanta inapoi in timp de primul X-Men, astfel incat perspectiva e tot batalia titanilor, fara public, in loc de prostratia micilor sateni uitandu-se la lupta de deasupra… ma rog, aveam eu o perspectiva mai indepartat romantic-apocaliptica despre cum ar fi fost originile lui Wolverine… Damn computer games. Probabil e si o reminiscenta de la Highlander, cu care l-am comparat fara sa vreau.

7/10

Leon (1994)

Zeeny — Thu, 02 Apr 2009 05:28:00 +0000

It’s that time of the month again: popcorn movie! Fara popcoarne adevarate, dar cu chef de actiune, am ales Leon de Besson cu o trena de actori cu poza la panoul de onoare: Jean Reno, Danny Aiello, Gary Oldman si Natalie Portman, pe vremea aia avand doar 12 ani.

Cum ma plictisesem deja in vreo 20 de minute de partea cu bad cop flick si good bad guy, am incercat sa urmaresc mai degraba motivele pentru care Leon e in top 35 al celor mai apreciate filme pe imdb.

In primul rand Reno, Portman si Oldman au niste personaje extrem de simpatice, care in ciuda faptului ca sunt alese din catalogul de sabloane, sunt suficient de bine modelate ca sa fie credibile si highly likable:
- asasinul platit, naiv, ascet si sentimental, with a broken heart si o planta de apartament
- micuta orfana infractoare cu accese de lolita decenta si o pasiune pentru role-playing games
- the bad cop, coleric in sinea lui serpeasca, dar cu niste momente de placiditate sincera care m-au daramat de ras.

In al doilea rand… cred ca totusi nu e nimic in al doilea rand. Povestea e subtirica, tot filmul mediocru at its best, actiunea OK, dar cu mici naivitati caracteristice filmelor de actiune in care intra si un pic de corazon, finalul jos in orizontul de asteptare. Marele lui plus raman deci actorii si personajele, care merita niste locuri speciale in dictionarul de caractere.

7.2/10

Thick as Thieves (2009)

Zeeny — Wed, 25 Feb 2009 17:19:00 +0000

Cred ca ultimul rol mare al lui Banderas a fost Puss in Boots. Eu m-as mandri cu el si m-as retrage in glorie. Dar nuu… pana la Shrek 4 trebuie sa ne aducem aminte de the latin lover, acum intr-o noua prezentare de bad boy with a charming twist and acting oh-so-bad.

De ce ai vrea sa vezi Thick as Thieves?

- Ca e cu Banderas? Am eliminat mai sus posibilitatea asta.
- Ca e cu Morgan Freeman? E o scuza buna (a mea asta a fost), dar nu suficienta. Mr. Freeman incepe sa joace in niste filme tare proaste lately si pe acelasi tipic de roluri. Remember Wanted?
- Ca e cu Marcel Iures? Si asta e o scuza buna, dar nu-l vezi decat intr-un biet post secundar, unde joaca rolul unui… rus! evident.

Regizoarea este o doamna (Mimi Leder) care pare sa fi pus mana pe niste bani de productie (serialele tv se platesc bine, banuiesc) si pe multe casete cu heist movies si s-a gandit ca daca face un conspect dupa toate, i-o iesi ceva bun din asta (stiti cum se zice, daca iei dintr-o singura sursa, e plagiat, daca iei din mai multe, e documentare).

Ei bine, nu. Faceti-va un bine. Skip this one. Nu merita in a million years.

3/10